Moartea nu este inspaimantatoare. Nu este nici macar
impresionanta. Moartea nu e sexy. Este banala si plictisitoare. Moartea e
tacuta. Nu intreaba, nu cere parerea, nu ofera perspective, nu negociaza. Are multe de spus, dar ii pasa prea putin. E atenta la detalii, ii place sa observe lucruri aparent minore. Desi e plictisita de oameni, paradoxal, inca ii gaseste fascinanti uneori. Urmatoarea victima mereu aduce ceva nou intr-un sens sau altul. Moartea nu
are un ideal, moartea nu viseaza, moartea nu sufera. Trece prin eternitate ca
un om care se duce zilnic la serviciu.
A citit sute de romane politiste. A vazut CSI New York, CSI Miami, Criminal Minds, a incercat toate scenariile de crima posibile. Acum se uita la Dexter, spera sa gaseasca ceva nou. Ii place sa fie buna in ceea ce face, sa le ofere clientilor un sfarsit bine meritat. Totusi, e norocoasa. Nu are concurenta. Toate ideile de final tragic sunt ale ei si numai ale ei. Nu-i plac lucrurile spontane, de aceea nu-i plac sinucigasii. E perfectionista, ii place sa planuiasca o moarte din timp, in cele mai mici detalii, iar cand oamenii se sinucid, nu are timp de nimic, ba mai e si trezita din somn - sub un motiv necunoscut inca de ea, toti se sinucid noaptea. Cu cati mai multi sinucigasi, cu atat mai putina munca, dar cu atat mai multa alergatura. La un moment dat devine obositor.
Moartea nu are bani. E prost imbracata. Nu este niciodata ingrijita. Moartea nu are zodie. Nu are zi de nastere. Moartea nu este o femeie, dar imi place sa o consider o femeie grasa. Nu este nici un barbat. Ar avea puta cat o aluna. In timpul liber, Moartea fumeaza si rezolva rebus. Desi nu vorbeste, ii place sa aiba un vocabular bogat. Rebusul ii distrage atentia. Moartea e frustrata, simte ca a devenit un cliseu. Si e prea tanara ca sa fie un cliseu. Iubea sa omoare oamenii, acum totul a devenit monoton, iar eternitatea nu-i garanteaza nicio schimbare. Moartea este deprimata.
Moartea ar fi un pitic de gradina. Moartea ar fi postasul. Moartea ar lua autobuzul si ar uita sa coboare la casa urmatorului muribund.
A citit sute de romane politiste. A vazut CSI New York, CSI Miami, Criminal Minds, a incercat toate scenariile de crima posibile. Acum se uita la Dexter, spera sa gaseasca ceva nou. Ii place sa fie buna in ceea ce face, sa le ofere clientilor un sfarsit bine meritat. Totusi, e norocoasa. Nu are concurenta. Toate ideile de final tragic sunt ale ei si numai ale ei. Nu-i plac lucrurile spontane, de aceea nu-i plac sinucigasii. E perfectionista, ii place sa planuiasca o moarte din timp, in cele mai mici detalii, iar cand oamenii se sinucid, nu are timp de nimic, ba mai e si trezita din somn - sub un motiv necunoscut inca de ea, toti se sinucid noaptea. Cu cati mai multi sinucigasi, cu atat mai putina munca, dar cu atat mai multa alergatura. La un moment dat devine obositor.
Moartea nu are bani. E prost imbracata. Nu este niciodata ingrijita. Moartea nu are zodie. Nu are zi de nastere. Moartea nu este o femeie, dar imi place sa o consider o femeie grasa. Nu este nici un barbat. Ar avea puta cat o aluna. In timpul liber, Moartea fumeaza si rezolva rebus. Desi nu vorbeste, ii place sa aiba un vocabular bogat. Rebusul ii distrage atentia. Moartea e frustrata, simte ca a devenit un cliseu. Si e prea tanara ca sa fie un cliseu. Iubea sa omoare oamenii, acum totul a devenit monoton, iar eternitatea nu-i garanteaza nicio schimbare. Moartea este deprimata.
Moartea ar fi un pitic de gradina. Moartea ar fi postasul. Moartea ar lua autobuzul si ar uita sa coboare la casa urmatorului muribund.
This comment has been removed by the author.
ReplyDeleteMe gusta postarea asta!
ReplyDeletemultu:*
ReplyDelete