amintiri, lingurite de cafea, pahare patate de vin, tigari, tu...
astea ar fi intersectiile drumului meu efemer
M'am trezit inaintea ta in niste cearsafuri neprimitoare, reci in care nu'mi gaseam locul. Tanjeam dupa miros de cafea. Voiam sa plec in liniste, sa te las acolo, sa dormi nepasator, dar am realizat ca nu stiu drumul spre casa. Ma simteam pierduta. Rataceam intre confuzie si certitudine, intre evadare si captivitate; as fi vrut sa dispar, sa fug departe dupa care sa ma intorc la tine, iar tu sa nu stii nimic, sa dormi linistit...prizonier al somnului; respirai calm si monoton, departe de calvarul realitatii si al intrebarilor, departe de cearsafurile reci, departe de mine, departe de noi.
Inca simteam gustul dulce-amarui al vinului care se armoniza perfect cu avalansa gandurilor mele. Oscilam intre regret si satisfactie, intre dorinta si indepartare, intre iluzii si realitate; ma inecam in fumul de tigara de pe perna asa cum ma inecam in trecut; constientizam capcana in care eram prinsa si oricat as fi urlat ca vreau sa scap, o parte din mine isi dorea sa ramana acolo, in apartamentul ala sobru, in patul ala rece, in cearsafurile din care stiam ca nu vreau sa plec.
Asteptam cu nerabdare sa te trezesti. Somnul tau ma impingea in obscuritate. Voiam sa te trezesti, sa vorbim ca si cum nu s'ar fi intamplat nimic, sa ne purtam ca doi straini.
Innebuneam elegant si subtil in timp ce tu dormeai.
